Din cuprinsul articolului:
Controlul judiciar este o măsură legală. Rece, procedurală. Însă în cazul lui Călin Georgescu, această obligație săptămânală s-a transformat într-un spectacol cu garduri, forțe speciale și aplauze bine regizate. Fiecare sosire a fostului consilier ONU seamănă cu intrarea unui lider providențial într-o zonă „ocupațională”. Dar cine orchestrează această scenografie? Mai direct: cine îl ajută pe Călin Georgescu să pară un simbol al luptei împotriva sistemului?
Cine îl ajută pe Călin Georgescu să fie mediatizat de fiecare dată?
De fiecare dată când Călin Georgescu se prezintă la IPJ Ilfov pentru semnarea controlului judiciar, este așteptat de un grup de susținători vocali. Nimic neobișnuit, dacă ne raportăm la simpatizanți entuziaști. Însă în ultima vreme, aceste „întâlniri” au început să semene mai mult cu evenimente pre-organizate decât cu manifestări spontane.
Astăzi, de pildă, înainte ca Georgescu să ajungă, autoritățile au montat garduri de protecție și au adus forțe de ordine suplimentare. Nu doar polițiști de proximitate, ci și jandarmi echipați pentru intervenție, ca și cum s-ar pregăti pentru un protest imprevizibil. După cum scrie știripesurse.ro, desfășurarea a fost „impresionantă”, iar gardurile au fost ridicate cu mult înaintea sosirii.
Fără să vrea, IPJ Ilfov pare a fi un protector sau partener de scenă?
Este greu de ignorat sentimentul că IPJ Ilfov nu doar administrează o obligație legală, ci întreține cu bună știință acest ritual mediatic. Gardurile nu se montează singure. Jandarmii nu apar „din întâmplare”. Cineva dă ordine, aprobă cereri, stabilește dispozitive. Cineva decide că acest „client” al legii merită o scenografie aparte, diferită de ceilalți.
E firesc să ne întrebăm: dacă un alt suspect ar avea nevoie să semneze controlul judiciar, ar beneficia de același tratament? Sau doar Georgescu primește „decorul” potrivit pentru a-și întări imaginea de persecutat politic?
Cine îl ajută pe Călin Georgescu să fie un erou construit sau un oportunist protejat?
Călin Georgescu nu e un om oarecare. A fost promovat ani la rând ca „soluție providențială” de rețele suveraniste, site-uri conspiraționiste și cercuri pseudo-elite. Însă dosarul său penal arată că realitatea e mult mai prozaică. Cu toate acestea, fiecare apariție publică e tratată ca un eveniment istoric.
Și aici revine întrebarea esențială: cine îl ajută pe Călin Georgescu să își mențină această aură? Autoritățile, care par să-i ofere sprijin indirect? Presa, care îl acoperă cu larghețe? Sau chiar rețelele sociale, unde fiecare filmare cu garduri și jandarmi contribuie la mitul „omului prigonit de sistem”?
TikTokul salvator
Un simplu scroll pe TikTok relevă mii de vizualizări la clipuri cu Georgescu. „Scandările poporului”, „Garduri de fier pentru cel care spune adevărul”, „Omul care le încurcă planurile” – sunt titluri populare în zona virală. Realitatea e că o parte din publicul tânăr nici nu mai caută context, ci doar simboluri. Și Georgescu devine unul dintre ele, mai ales când autoritățile îl ridică – simbolic – pe un piedestal de garduri și jandarmi.
Când instituțiile devin parte din poveste
Acest editorial nu este despre vinovăția sau nevinovăția lui Călin Georgescu. Asta o va decide instanța. Dar e despre felul în care statul însuși pare să contribuie la mitologizarea unui personaj controversat, prin tratamente excepționale și desfășurări de forțe care întăresc o narațiune: ”uite, sistemul se teme de el!”
Iar întrebarea rămâne deschisă, dar deloc retorică: cine îl ajută pe Călin Georgescu să rămână pe scenă? Dacă nu vom avea curajul să chestionăm aceste complicități tacite, atunci vom asista la multe alte episoade în care justiția devine teatru și spectacolul înlocuiește adevărul.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Legea 190/2018, art. 7, prevede că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele obligații GDPR, în măsura în care este respectat echilibrul dintre libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
